Lie Zi a spus o poveste care incurca de minune jocul gandirii si al inchipuirii.
Intr-o padure, un om a prins un cerb si l-a ucis. Dorind apoi sa-l ascunda, a pus trupul animalului intr-o groapa, a acoperit-o cu crengi si s-a intors acasa. Era iarna. Carnea cerbului se putea pastra foarte bine.
Dupa cateva zile, omul a uitat unde anume ascunsese animalul. Si chiar a inceput sa se intrebe: nu cumva visase? Asa ca a povestit si altora intamplarea.
Un altul, care il ascultase, a izbutit sa gaseasca ascunzatoarea si cerbul. S-a dus la nevasta si i-a spus:
- Un om a visat ca a ucis un cerb. Eu l-am gasit. Asa ca nu visase, ci era aievea.
- Dar daca a fost pe dos? i-a zis femeia. Daca tu esti cel care a vazut, in vis, un om care a ucis un cerb? Poate lucrurile s-au petrecut asa si nu altfel. Prin urmare, visul care s-a adeverit este al tau si nu al lui.
- Am gasit un cerb, a spus barbatul. Asta inseamna ca eu am visat? Sau ca a visat celalalt? La urma urmei, nu e treaba mea. Am gasit un cerb si gata.
Celalalt, care ucisese de fapt cerbul, a vazut in vis locul unde ascunsese trupul animalului. L-a visat si pe cel care-l gasise. A doua zi, s-a dus la el, i-a cerut sa-i dea cerbul si intre cei doi a izbucnit o cearta aprinsa. Au mers, asadar, la judecator.
Acesta s-a dat batut, spunand ca nu este in stare sa ia o hotarare dreapta, mai ales ca nevasta primului se incapatana sa spuna ca totul, de la cap la coada, nu fusese decat un vis al barbatului sau.
- Cine a visat? se intreba judecatorul. Primul, care a crezut ca a visat, a ucis intr-adevar cerbul? Sau a visat ca l-a ucis? Celalalt zice ca nu a ucis cerbul. Zice ca doar a visat. Se poate oare sa-l fi ucis si sa fi uitat?
Etichete: judecata, pv, realitate, vis | Te invitam sa comentezi acest mesaj »