Intr-o zi, un om l-a rugat pe Iisus sa-i spuna care este cel mai mare nume al lui Dumnezeu.
- Nu este vrednic sa afli, i-a raspuns Acesta. De ce doresti ce nu poti dobandi?
Omul a staruit atat de tare, incat Iisus s-a lasat induplecat si i-a spus numele cel mai mare al lui Dumnezeu. Omul a plecat, cu chipul stralucind de bucurie. A pornit prin desert cu pasi repezi si a zarit deodata o groapa plina cu oase uscate.
A stat o clipa pe ganduri la marginea gropii si a hotarat sa rosteasca numele cel mai mare, pentru a-si incerca puterile. A rostit, asadar, cel mai mare nume al lui Dumnezeu si L-a rugat sa invie oasele acelea.
Oasele s-au lipit, s-au acoperit cu carne si cu piele si au inviat. Atata doar ca fusesera oasele unui leu flamand, care s-a napustit asupra omului, l-a ucis si l-a mancat.
Apoi a lasat oasele omului in groapa unde zacusera pana atunci oasele lui.
Etichete: iscodirea, mandria, pv | 1 Comentariu - Te invitam sa comentezi si tu! »