Un om peste masura de sarman, care nu avea alta mancare in afara de o bucata de paine, pe care o tinea in mana, s-a apropiat de fereastra unei bucatarii si a stat asa cu bucata de paine in mirosul imbatator care iesea din oale. Apoi a mancat-o.
Bucatarul, care-l zarise, a pus doi vlajgani sa-l prinda si i-a cerut sa-i plateasca mirosul. Cum amaratul nu avea niciun ban, iar cei doi se pregateau sa-i traga o mama de bataie, a intrebat:
- Are cineva un ban? Il rog sa mi-l imprumute pentru o clipa.
Cineva a scos un ban si i l-a dat. Omul l-a rostogolit pe podea si i-a spus bucatarului:
- Asculta cum suna banul. Ti-am platit.
Etichete: auzul, mirosul, pv, saracul | 2 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»
2 Responses
Leave a Comment
December 5th, 2007 at 12:54 pm
veche…din povestirile cu Nastratin Hogea,numai ca acolo s-au dus la judecata,si judecatorul i-a prescris 20 de bete ,la care Nastratin si-a oferit umbra…
December 5th, 2007 at 3:55 pm
Bine ai venit pe Intelepciune.info, escu!
Intr-adevar, povestioarele nu sunt “noi”. Dupa cum am mentionat si in prezentarea blogului, sunt povestioare de intelepciune, din folclorul diferitor popoare.