Bine v-am regasit! Continuam calatoria in lumea povestilor cu talc cu ajutorul uneia dintre parabolele cele mai cunoscute ale lui Buddha, legata de folosirea buna sau proasta a unei invataturi.
Un calator ajunge la malul unui rau foarte lat. Malul pe care se afla el colcaie de primejdii si de fiare salbatice. Celalalt mal pare linistit si sigur. Nu zareste nicio punte ca sa treaca dincolo si niciun pod plutitor. Se hotaraste, prin urmare, sa faca o pluta din crengi de copac, ierburi si frunze. Apoi, slujindu-se de maini si de picioare, trece raul cu pluta. Ajunge cu bine pe celalalt mal, care pare intr-adevar linistit.
Calatorul se gandeste: “Pluta mi-a fost de mare ajutor. Mi-a ingaduit sa trec de pe un mal pe celalalt. Ar fi bine sa o iau cu mine.” Ia pluta in spinare si isi vede de drum.
Buddha il socotea pe omul cu pluta in spinare lipsit de minte. Ii sfatuia pe invataceii lui sa renunte “chiar la lucrurile bune” si chiar la o invatatura minunata, daca nu voiau sa fie luati drept nebuni.
Va invitam sa comentati aceasta povestioara. Iar, daca v-a placut, ajutati-ne cu un “facebook like”.
Etichete: Buddha, intelepciune, pv, renuntare | 2 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»
2 Responses
Leave a Comment
October 8th, 2011 at 5:39 am
Avem obiceiul sa strangem in timpul vietii obiecte care, candva ne-au fost de folos, iar acum ne sunt de prisos, ba chiar ne incurca in miscari-ca si omul cu pluta di povestioara. A se vedea un sifonier de fosta domnisoara la moda, sau o debaraua unui fost sofer de Dacia… E incredibil ce poti gasi acolo. Pe de alta parte, o vorba din batrani spune ca nu e bine sa arunci nimic, si un capat de ata trebuie strans, caci nu se stie cand iti va trebui. Sa urmam calea de mijloc…e cea mai buna!
January 26th, 2012 at 12:37 am
Va multumesc pentru efortul depus in a publica aceasta pilda minunata a lui Buddha.
Acestea sunt genul de invataturi la care trebuie sa meditezi pentru a intelege sensul lor.
Este ca si cum ai incerca sa intelegi cum sa bati din palme fara a folosi mainile.
Este binecunoscut faptul ca Buddha, intemeietorul budismului zen, considera ca dorintele nu sunt bune si ca ar trebui ca acestea sa nu fie cultivate, deoarece ele nasc numai iluzie si suferinta.
Gandurile, sentimentele, atasamentele, pasiunile, dorintele, ratiunea, totul trebuie eliminat, in conceptia sa.
De ce? pentru ca, daca toate acestea nu isi gasesc corespondentul in realitate, ele vor naste frustrari, dezamagiri si suferinta.
El considera ca adevarata fericire inseamna lipsa conceptelor si o minte neutra.
Tocmai de aceea, in opinia mea, considera o nebunie atasarea de lucrurile materiale sau de ideile rationale (in cazul de fata, invataminte), deoarece totul este o iluzie si nimic nu este real.
Tot ceea ce putem cunoaste si stapani este propria noastra lume interioara.
Cred ca, pe alocuri, are dreptate…
Dar, in acelasi timp, cred ca este bine sa avem aspiratii, sa ne dorim ceva de la viata, sa avem repere si principii si sa LE PRIVIM CU DETASARE SI CU CALM, fiind convinsi ca ele s-au indeplinit deja.
Astfel, eliminam teama si ne crestem sansele sa materializam dorinta in fapta.
Mult succes!
Cu stima,