Undeva in India, un om lua apa de la un izvor si o cara in sat, unde o vindea. Isi cara povara in doua vase ce atarnau la captele unei cobilite de lemn, purtata pe umeri.
Vasul din dreapta era intact si ajungea intotdeauna plin, in timp ce vasul din stanga, care era crapat, pierdea pe drum jumatate din apa. Iar asta a durat ani in sir, pentru ca omul nu avea bani sa-si cumpere alt vas. Intr-o zi, vasul a vorbit si i-a spus omului:
- Stiu ca sunt un harb: ma rusinez si iti cer iertare. Pierd apa pe care ar trebui sa o pastrez. Zau, mi-e rusine, crede-ma.
Omul s-a uitat la el si i-a spus:
- Data viitoare, sa te uiti in partea stanga a drumului, pe partea ta.
- Si ce-o sa vad acolo? a intrebat vasul.
- O sa vezi florile carora, in toti anii astia, apa pe care ai pierdut-o le-a dat viata.
Etichete: apa, consecinte nestiute, pv, viata | Te invitam sa comentezi acest mesaj »
Leave a Comment