A existat odata un om atat de sfant, incat pana si ingerii se bucurau vazandu-l. Cu toate acestea, el nu avea nici cea mai mica idee de faptul ca este un sfant. Isi vedea linistit de treburile zilnice, impartind in jur bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile parfumul lor si becurile de pe strada lumina lor.
Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata, privind-o ca si cum ar fi vazut-o pentru prima oara. De aceea, el vedea dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati, si mult prea ignoranti pentru a sti ca gresesc. De aceea, el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa i se para insa nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci al felului in care ii privea el pe oameni.
Intr-o zi, un inger i-a spus:
-Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice dorinta vei dori si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?
Etichete: gratia lui Dumnezeu, inger, modestie, pv, sfant, umbra | 1 Comentariu - Te invitam sa comentezi si tu! »