Eu, mie insami prizoniera spun:
Viata nu-i primavara imbracata in catifea verde proaspata
Sau o mangaiere rareori primita ,
Viata nu-i hotararea de a pleca
Si nici doua brate albe care te retin.
Viata e cercul stramt care ne tine prizonieri ,
Invizibilul cerc ce nu-l vom depasi niciodata ,
Viata-i fericirea apropiata ce trece pe langa noi ,
Si miile de pasi ce nu ne hotaram sa-i facem ,
Viata inseamna a te depasi pe tine
Sa stai nemiscat in adancul unei fantani
Sa stii ca soarele straluceste deasupra
Ca pasari de aur sageteaza cerul
Si ca zilele trec ca sagetile .
Viata inseamna a srie un scurt adio cu mana,
Sa te reintorci la tine si sa adormi
Viata inseamna sa fii strain tie insuti
Si o masca noua pentru orice nou venit
Si sa respingi clipa unica ,
Viata inseamna sa te simti slab si sa nu indraznesti?…
Viata, Edith Schodergran
Etichete: indoieli, intrebari, viata | 2 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»