Povestiri de suflet

Doi calugari tineri au facut impreuna juramantul de a nu se atinge niciodata de vreo femeie. Era un juramant neclintit, pe care l-au tinut vreme indelungata.
Intr-o zi, cand se aflau intr-o calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat sa o ajute sa treaca si ea peste apele involburate. Trebuia neaparat sa treaca dincolo, i-a lamurit ea, pentru a venit in ajutorul tatalui sau, care era bolnav. Fiind singura si neputincioasa, nu indraznea sa incerce.
Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo.

Cel de-al doilea a luat femeia in brate si, tinandu-se de o franghie, a dus-o pana la urma pe malul celalalt. Femeia i-a multumit si s-a indepartat in graba.

Cei doi calugari si-au vazut de drum. Au mers in tacere vreme de mai bine de un ceas. Deodata, primul calugar, care nu-si mai putea stapani mania, a pornit sa-si mustre tovarasul:
- Cum de ti-ai putut calca juramantul? Juramantul sfant pe care l-am facut impreuna? Nu te simti oare coplesit de rusine? Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?

- Ia te uita, i-a raspuns celalalt. Te mai gandesti inca la ea?