Povestiri de suflet

Un pustnic crestin, care se numea Pafnutie si traia in desert, nu departe de Herapolis, se lovea, se biciua si rabda de foame de ani de zile. S-a gandit sa-L intrebe pe Dumnezeu la ce treapta a desavarsirii ajunsese.
Dumnezeu i-a raspuns:
- Pe aceeasi treapta ca si cantaretul din fluier din sat.
Pafnutie, mirat foarte, s-a dus in sat si i-a pus cantaretului din fluier o multime de intrebari. A aflat ca inainte de a fi muzicant, fusese talhar. In timpul unei talharii o scapase insa de la moarte pe o fecioara harazita lui Dumnezeu.
Pafnutie s-a intors in desert si a luat-o de la capat cu suferintele, in tovarasia muzicantului-talhar, care-i devenise invatacel. Pafnutie ducea o viata din ce in ce mai aspra. Dupa ani lungi de suferinta, I-a pus Lui Dumnezeu aceeasi intrebare:
- Pe ce treapta am ajuns?

Dumnezeu i-a raspuns ca pe aceeasi treapta cu primarul cutarui sat, om de treaba si cinstit, care nu facea rau nimanui.
Un al treilea rand de incercari l-a dus pe pustnicul Pafnutie, al carui trup nu mai era decat un schelet, pe treapta unde ajunsese un negustor bogat din Alexandria, care le dadea celor singuri, din cand in cand, cate un pumn de fructe uscate.

Pafnutie a cugetat indelung la cele trei raspunsuri divine. N-a mai pus niciodata intrebarea. Dar le spunea povestea lui tuturor celor care veneau sa-l vada.