Povestiri de suflet

Uneori, si o pasare ne poate invata ceva. Daca vrea sa ne vorbeasca.

Un negustor persan avea intr-o colivie o pasare indiana. Trebuind sa faca o calatorie in India, s-a dus la pasare si a intrebat-o:
- Vrei sa-ti aduc un dar?
- Nu, a spus pasarea. Singurul lucru pe care mi-l doresc este libertatea.
- Asta nu se poate…
- Atunci du-te, te rog, in padurea unde m-am nascut, acolo in India, si spune-le celorlalte pasari ca traiesc intr-o colivie.
- Asa am sa fac, a spus negustorul.

Dupa cum fagaduise, s-a dus in jungla indiana, in locul aratat de pasare si a strigat cu putere ca pasarea se afla la el acasa, intr-o colivie. In acea clipa, o alta pasare a cazut fara viata la pamant, de pe cea mai inalta craca. O fi vreo ruda a pasarii mele, si-a zis in sinea lui negustorul, si vestea pe care i-am dat-o i-a pricinuit moartea.

Cand s-a intors acasa, pasarea a dorit sa afle cum fusese calatoria.

- Vai, a spus negustorul, ma tem ca-ti aduc o veste rea. Una dintre rudele tale a cazut la pamant fara suflare cand am strigat ca te afli inchisa in colivie. Nici nu rostise bine negustorul aceste vorbe ca pasarea a cazut in fundul coliviei si n-a mai miscat. Vestea cea rea a ucis-o si pe ea, si-a spus negustorul. Indurerat, a deschis colivia, a luat pasarea si a pus-o pe pervazul ferestrei, mangaiat de o raza de soare.

Pasarea a inviat pe data. A dat repede din aripi si a zburat pana la un copac din apropiere. Apoi i-a vorbit astfel negustorului:

- Afla de la mine: ceea ce ai crezut ca este o veste rea era de fapt una buna. Cu ajutorul tau, pasarea de departe, ruda mea, mi-a aratat cum sa scap din colivie. Ceea ce am si facut.

Si pasarea si-a luat zborul spre rasarit, cantand.