Povestiri de suflet

Clipa zilnica de meditatie.

Zilnic, la 10 fix, o povestire noua. Cauta: | Arhiva povesti: 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 Va recomandam: Hoteluri de Lux

Se spune ca traia in Ungaria, in Evul Mediu, o crestina, pe nume Elena. Inca de cand era o copila, sfanta traise in mijlocul florilor, pe care le iubea mai mult decat orice pe lume. Le admira, le mirosea, le culegea, le impletea cununa si asa isi petrecea toata ziulica printre ele.

Mai tarziu, ascultand de voia parintilor, -dar si de chemarea din sufletul ei-, a hotarat sa imbrace rasa calugareasca. A invatat curand ca Dumnezeu cere de la orice fiinta omeneasca ce-si inchina viata Lui sa se desprinda de bucuriile si placerile lumesti. Numai ca florile erau singura bucurie a tinerei Elena. A hotarat insa sa le dea uitarii cu totul si sa-si petreaca zilele inchisa in chilia intunecoasa.

Pe urma, Elena a capatat stigmatele, semnele patimirii lui Hristos, pe maini si pe picioare. Dar -ca si cum intelepciunea dumnezeiasca, intr-un chip destul de curios, incerca sa-i arate Elenei ca renuntarea totala este nesabuita si excesiva si ca poate fi chiar mai rea decat bucuria pe care este chemata sa o alunge – au aparut intr-o zi, pe pielea tinerei calugarite, in jurul stigmatelor, pete colorate, care aduceau cu niste flori, trandafiri si violete.

Elena, care se credea urmarita de ramasitele iubirii ei pentru flori (ori poate ca se temea de ispita desertaciunii), zgaria cu unghia petele colorate, pana ce i se jupuia pielea.

Celelalte calugarite, care bagasera de seama ce se intampla, culegeau florile de pe pielea Elenei si le pastrau ca pe o comoara.

Etichete: pv, sfant, Sfanta Elena, stigmate | 7 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»

7 Responses

  1. dana Says:

    credinta nu inseamna sa renunti chier la tot, metafora pe care Iisus a dat-o apostolilor-sa-l urmeze, insemna urmarea in credinta! Oamenii, apoi au “tradus” dupa bunul lor plac. Trebuie sa stii ceea ce este bine si drept in credinta!

  2. florin Says:

    asta este credinta dusa la extrem. De la cine a invatat sa se desprinda de bucuriile si placerile lumesti? De la oameni. Deci nu cred ca trebuie sa i-ai de bun tot ce se zice. Nu cred ca Dumnezeu cere asa ceva.

  3. Alexandra Says:

    Nu suntem vrednici de un astfel de sacrificii,ne lasam prada tentatiilor…Sunt sigura de un singur lucru:pe masura credintei tale,asta vei primi..Legatura cu Dumnezeu este drumul lin al vietii…

  4. mihaela Says:

    primeste tot ce ti se da ca pe un dar ce ti se cuvine

  5. roxyk Says:

    extremele nu sunt placute lui dumnezeu.asta e sigur.dumnezeu ne-a dat viatza sa ne bucuram de ea.numai unii se pot sacrifica la maxim.in fond,calea de mijloc e cea mai buna,i in religie.

  6. uki Says:

    Elena iubea florile si nu era doar o placere lumeasca.presupun a si in Rai sunt flori pentru ca floarea reprezinta puritate deci nu sunt chiar o placere lumeasca.oricine are dreptul sa iubeasca florile……:)

  7. veronica Says:

    florile de pe pielea elenei erau darul lui dumnezeu pentru credinta si devotamentul ei.

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.