Tagore istoriseste povestea unui om care, inca din copilarie, spunea ca are mintea libera. Nu tinea de nicio scoala si nu credea in niciun zeu.
Pana intr-o zi, cand aceasta minte n-a mai fost. Cativa ani mai tarziu, il slujea cu credinta pe un pustnic ce traia departe de lume. Zambind, omul cu mintea sloboda indeplinea astfel toate poruncile pustnicului. Ii umplea pipa si ii freca picioarele.
Un prieten de odinioara a fost uimit vazand cat de tare se schimbase.
- Cum de ti-ai pierdut libertatea, la care tineai asa de mult?
- N-am pierdut-o. Ba chiar mi-am intarit-o.
- Nu pricep. Omul acesta iti porunceste sa-i freci picioarele, iar tu o faci fara sa cracnesti!
- Fireste, a spus celalalt, numai ca el n-are nevoie de asa ceva. Daca ar face-o doar pentru el, ar fi, intr-adevar, rusinos, sa-mi ceara un asemenea lucru. Ar fi rusinos si pentru mine sa o fac. Dar eu sunt acela care are nevoie de asta.
Etichete: liberta, pv | 2 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»
2 Responses
Leave a Comment
July 18th, 2008 at 2:12 pm
culmea si eu ma rog la dumnezeu sa intalnesc un om intelept de la care sa am ce invata….simt ca atunci as fii fericita
November 18th, 2012 at 7:12 pm
Ceva in acelasi gen gasiti si pe Trufe si Aguride a domnului Onaca: http://levantin54.wordpress.com/