Povestiri de suflet

Clipa zilnica de meditatie.

Zilnic, la 10 fix, o povestire noua. Cauta: | Arhiva povesti: 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 Va recomandam: Hoteluri de Lux

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.

Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Mircea Eliade

va urma

Etichete: Despre Prietenie, Mircea Eliade | 5 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»

5 Responses

  1. alexandra Says:

    cam dezamagit de “prieteni” autorul

  2. Mihai Says:

    Ori poate prea idealist…

  3. Emilien87 Says:

    are dreptate , nu ne intereseaza sa fim rationali , e mai comod sa ne lasam coplesiti de sentimente si sa actionam orbeste .

  4. lulu Says:

    suntem totusi oameni, uneori mai buni, alteori mai putin buni, nu suntem perfecti si no sa fim niciodata.

  5. Alexandra Says:

    Idealist,realist si cu o profunzime adanca in a vedea si a-ntelege lumea-n care traim…Intr-adevar,nu suntem perfecti,dar sa nu facem din asta un menajament…Il aprob in totalitate pe Mircea Eliade,asta gandesc si eu…

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.