Iubitul meu fiu, v-am visat zi si noapte. Nu stiam daca eram viu sau mort. As fi vrut sa va imbratisez, pe tine si pe mama ta. Iarta-ma, fiule, pentru aceasta moarte nedreapta, care te-a lasat atat de repede fara tata. Astazi ne pot asasina, dar nu ne vor putea distruge ideile. Ele vor ramane pentru generatiile viitoare, pentru cei tineri ca tine. Aminteste-ti, fiul meu, de fericirea pe care o simti atunci cand te joci, nu o acapara pe toata doar pentru tine! Incearca sa-ti intelegi cu umilinta aproapele, ajuta-i pe cei slabi, mangaie-i pe cei care plang. Ajuta-i pe cei oprimati. Ei iti vor fi cei mai buni prieteni. Adio, sotia mea! Fiul meu! Tovarasi!
(Scrisoarea lui Bartolomeo Vanzetti catre fiul sau, inainte de a fi executat pe scaunul electric.)
Etichete: bartolomeo vanzetti, onoare | 2 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»
2 Responses
Leave a Comment
January 28th, 2010 at 7:34 pm
Emotionant si inaltator. Rosu si negru, iata flamura din inima noastra. Baricada, aceasta este patria noastra.ACAB
June 7th, 2011 at 11:01 pm
[...] general apăsător, tare ne-ar fi utili nişte Nicola & Bart. Numai că mi-e teamă că şi pe ăştia trebuie să-i importăm. Alegeţi-vă varianta cea mai ascultabilă. Eu mă duc să mă [...]