Povestiri de suflet

Iata o lectie aspra, pe care o gasim in povestirile din stravechile timpuri crestine.

O femeie de neam grec, care locuia in Alexandria, in Egipt, a hotarat sa-si paraseasca familia si sa se retraga in pustiu, ca sa astepte sfarsitul lumii. Scripturile vesteau ca Apocalipsa era aproape, totul o arata; trebuia sa aiba un suflet curat pentru a intampina venirea lui Mesia, mort pe cruce in urma cu aproape doua sute de ani si care avea sa se inalte in plina slava deasupra norilor pentru a-i desparti pe cei buni de cei rai.

Femeia si-a parasit barbatul si copiii noaptea, in mare taina. Si-a luat cateva vesminte si ceva bani. Inainte de ivirea zorilor, iesise din oras si se indrepta spre pustiu. Cu cateva luni inainte, un predicator aflat in trecere pe acolo o botezase. Din ziua aceea, de cate ori putea, mergea la adunarile crestinilor, care se tineau mai mult pe ascuns. Acum pleca spre a se regasi in pacea desertului, in fata lui Dumnezeu cel adevarat.

A mers toata ziua, a dormit printre bolovani si a pornit din nou la drum a doua zi, dis-de-dimineata. Se intelege, nu era singura care parasea cetatea in cautarea unei singuratati destul de greu de gasit. Plecau si alti crestini, care se temeau de apropiatul sfarsit al lumii. Cronicarii spun ca “multimea celor singuri umplea desertul”.

Ca sa ajunga la desert, trebuia sa treaca printr-o vale ingusta si pustea, pe care odinioara cursese o apa. La intrarea in vale statea un barbat pe jumatate gol, cu ochi arzatori, cu glas taios, care ii oprea pe nou-veniti si le punea tot soiul de intrebari, inainte de a le ingadui sau nu sa traiasca departe de lume.

Femeia, care era de-acum destul de ostenita, s-a oprit si ea in fata omului, care a intrebat-o:

- Te-ai lepadat de tot?
- Da, a raspuns ea.
- Si de familie? Si de prieteni? De tot ceea ce este lumesc?
- M-am lepadat de tot. De asta am si venit.
- Ce ai in traista?
- Niste schimburi si ceva bani.
- Uite ce trebuie sa faci, a rostit atunci paznicul. Ai sa te intorci la Alexandria. Ai sa daruiesti vesmintele saracilor. Apoi ai sa te duci la un macelar. Cu banii pe care ii ai, ai sa cumperi carne proaspata. Pe urma ai sa-ti pui carnea in spinare si ai s-o legi bine. Apoi ai sa vii inapoi la mine. Ai inteles?

Femeia a dat din cap si a facut cale-ntoarsa.

S-a dus inapoi la Alexandria, ferindu-se sa reaca prin locurile unde putea fi recunoscuta. Si-a daruit vesmintele, purtand doar o camasa. A cumparat carne proaspata si si-a legat-o in spinare. Apoi a pornit spre tinutul nisipurilor.

Nici nu iesise bine din cetate pentru a doua oara ca o haita de caini flamanzi a ajuns-o din urma. Sareau pana la umeri ca sa apuce carnea si-i sfasiau trupul. Pasarile de prada s-au napustit si ele asupra ei, lovind-o cu ciocurile si cu ghearele si batandu-se cu cainii. Femeia incerca sa se apere si inainta intr-un nor de pene negre si tipete ingrozitoare, inconjurata de haita nesatula. Coltii si ghearele cainilor, ciocurile si ghearele vulturilor o zgariau si o raneau. O dara de sange ramanea in urma ei, pe nisip. In unele locuri, carnea ei nu se deosebea de cea pe care o cumparase de la macelar.

Cand a ajuns la omul care pazea intrarea in vale, nu era decat o zdreanta sangeranda…

Omul i-a aruncat o privire scurta si i-a spus:
- Acum poti sa treci.