Povestiri de suflet

O straveche poveste anamita a facut de mai multe ori inconjurul lumii.
Un bogatas, ale carui pofte trupesti nemasurate erau indeobste cunoscute, si-a daruit toata averea unui zeu, pe care l-a rugat -dupa cum se obisnuia- sa-i indeplineasca in schimb trei dorinte.
Zeul s-a invoit si i-a dat omului trei bucatele de tamaie, zicandu-i sa aprinda cate una pentru fiecare dorinta.
In drum spre casa, omul a intalnit un alai de nunta. Mireasa era inconjurata de o multime de fete tinere si fermecatoare care dansau, in numar de cel putin patruzeci. Vrajit, omul le-a privit pe indelete pe fiecare, orbit de dorinta, fara sa poata alege vreuna dintre ele.
Atunci a aprins prima bucatica de tamaie, cu dorinta de a le avea pe toate deodata.
Nici nu si-a dus gandul pana la capat, ca a simtit crescandu-i peste tot numai madulare. Patruzeci de madulare faloase, unul si unul, ii tasneau prin piele, pana si pe obraz!
Tinerele au scos tipete de groaza la vederea aratarii si au luat-o la fuga peste camp.
Omul, inspaimantat si el de multimea bubelor nerusinate care-i inmugurisera pe tot trupul, s-a grabit sa aprinda alta bucatica de tamaie, strigand:
- Vreau sa scap de toate madularele!
Si toate madularele s-au topit pe data, intocmai cum dorise, omul trezindu-se fara nimic intre picioare, unde locul era neted si gol.

Nu-i mai ramanea decat sa aprinda cea de-a treia bucatica de tamaie, ca sa fie la loc cum fusese. Dupa care s-a intors amarat in sat, plangand dupa averea pierduta si dupa tamaia risipita prosteste.