Adorarea Magilor, Giotto

trebuie sa fii propriul tau geaman si propria ta dovada

trebuie sa daruiesti cuiva un os

trebuie sa ucizi o duzina de cutite vorbitoare

trebuie sa deschizi un plic in care nu se afla nimic

trebuie sa alergi, de multe ori la rand, in jurul tau

trebuie sa vorbesti fluent 5 limbi materne

trebuie sa-ti urmezi indeaproape bratul stang

trebuie sa-ti colectionezi propriile oase

trebuie sa-ti faci, de 13 ori la rand, autoportretul

trebuie sa crezi si sa-ti imaginezi

trebuie sa te reintorci de fiecare data la somnul tau nedormit

trebuie sa visezi mult

trebuie sa-ti tii aproape chipul si, mai ales, sufletul

trebuie sa stii bine de ce si, mai ales, cum

trebuie sa-ti lipesti chipul, de mai multe ori, pe o bucata de pamant alb

trebuie sa astepti ca si cum ai alerga intr-acolo

trebuie sa visezi un mare alergator (care doar in visul tau e un mare alergator)

trebuie sa treci un prag de rang inalt

trebuie sa crezi in amintirile imaginare (alcatuiesc adevarata ta memorie)

trebuie sa uiti in cele mai semificative detalii

trebuie sa vorbesti despre tine ca si cum ai vorbi despre vreme, tigari si ferestre

trebuie sa ai grija de geamanul tau ( care, vezi bine, esti chiar tu)

trebuie sa stai pe marginea taioasa a ferestrei din tine si sa uiti totul

trebuie sa cauti incontinuu (pentru tine a gasi nu exista)

trebuie sa fii propria ta amprenta si propriul tau sigiliu

trebuie sa visezi in asa fel incat cei visati sa simta ca tu ii visezi

trebuie sa fii constient de subconstientul tau

trebuie sa astepti linistit sa-ti vina randul

trebuie sa mergi pana foarte departe (ultima posibilitate nu exista!)

trebuie sa numeri pe degete norii de pe o suprafata de 13 mile rotunde

trebuie sa tii seama de ceea ce viseaza ceilalti

trebuie sa incui de mai multe ori si sa descui doar o singura data…

Multe dintre povestirile chinezesti au drept personaj principal un pictor. Marguerite Yourcenar s-a inspirat in chip fericit dintr-una din aceste povestiri, cand a scris prima din “Nuvelele orientale”. Se stie, de altfel, ca pictura de calitate se bucura de un prestigiu deosebit si rivaliza chiar cu realitatea. Un imparat a poruncit sa fie stearsa o cascada dintr-un tablou care-i impodobea odaia, pentru ca zgomotul facut de caderea apei nu-l lasa sa adoarma.

Dar sa revenim la povestea de astazi…

Un pictor foarte talentat a fost trimis de imparat intr-o provincie indepartata, necunoscuta, care tocmai fusese cucerita, pentru a picta niste imagini. Dorinta imparatului era de a cunoaste astfel provincia. Pictorul a facut o lunga calatorie, a ajuns in toate colturile tinutului, dar s-a intors in capitala fara sa fi pictat nimic, nici macar o schita. Imparatul a fost uimit, ba chiar suparat.

Pictorul a cerut atunci sa i se puna la dispozitie un perete din palat. A pictat pe perete tot tinutul pe care il strabatuse. Cand a terminat uriasul tablou, imparatul a venit sa-l vada. Pictorul i-a aratat atunci, cu ajutorul unui bat, toate coltisoarele tinutului, muntii, raurile, padurile.

Dupa ce a terminat, pictorul s-a apropiat de o carare care pornea din prim-planul tabloului si se pierdea undeva in vazduh. Celor din fata li s-a parut atunci ca trupul pictorului porneste pe carare, se afunda in piesaj si se facea tto mai mic, indepartandu-se. Curand, nimeni nu l-a mai zarit, iar peisajul a disparut, lasand peretele gol.

Imparatul si curtenii s-au intors acasa, fara un cuvant.