Povestiri de suflet

In trecerea grabita prin lume, catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind,
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa le alini, trecind.

Fa-ti timp pentru-adevaruri si adinciri in vis,
Fa-ti timp pentru cintare cu sufletul deschis,
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti ling-un izvor,
Fa-ti timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fa-ti timp s-astepti din urma cind mergi cu slabanogi,
Fa-ti timp pe-un munte, seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrini,
Fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini.

Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti, voios,
Fa-ti timp sa fii si-al casei in slujba lui Hristos,
Fa-ti timp sa gusti frumusetea din tot ce e curat,
Fa-ti timp, caci esti de taine si lumi inconjurat.

Fa-ti timp de rugaciune, de post si meditari,
Fa-ti timp de cercetarea de frati si de-adunari,
Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic din toate cite-un pic,
Fa-ti timp, caci viata trece si cind nu faci nimic.

Fa-ti timp linga Cuvintul lui Dumnezeu sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa-i dai vietii si mortii tale pret.

Fa-ti timp acum, ca-n urma zadarnic ai sa plingi;
Comoara risipita a vietii, n-o mai stringi.

(Traian Dorz)