Un om de o zgarcenie fara margini a dat peste un cersetor care i-a cerut un dinar.

- Drept cine ma iei? i-a spus zgarcitul. De ce nu-mi ceri decat un dinar? Nu este demn de mine!
- Atunci, a spus cersetorul, da-mi doi dinari.
- Nici nu ma gandesc, i-a spus omul cu trufie. Asta nu este demn de tine!

Traia odata un batran cam uituc din fire. Dornic de invatatura, a venit la un om vestit pentru stiinta lui si l-a intrebat mai multe lucruri despre uitare. Multumit, s-a intors in chilia lui. Dar numai ce a inchis usa si si-a dat seama ca uitase ce aflase.

S-a dus inapoi la sfant si l-a mai intrebat o data. Sfantul i-a spus acelasi lucru. Batranul s-a intors in chilie. Indata ce a inchis usa, a uitat iarasi totul.

Dupa o vreme si dupa mai multe astfel de incercari, s-a intalnit cu sfantul si i-a povestit ce se intampla.
- Uit tot ce-mi spui si nu mai cutez sa te intreb nimic.
- Du-te si aprinde o lampa, i-a zis sfantul.
Batranul s-a supus. A venit cu o lampa aprinsa.

- Mai adu niste lampi, i-a spus sfantul. Aprinde-le pe toate de la prima.
Zis si facut. Acum ardeau mai multe lampi.
- Prima lampa a suferit oare vreo stricaciune pentru ca ai aprins de la ea mai multe lampi? l-a intrebat sfantul.
- Nu, a raspuns batranul.

- Atunci, nu mai sovai. De fiecare data cand ai sa doresti sa ma intrebi ceva, am sa-ti raspund.

O poveste evreiasca ne arata ca trebuie sa fim cu bagare de seama la primejdiile ascunse in intrebarile tulburi.

Un print avea un cal de curse la care tine mai mult ca la oricare dintre avutiile sale. Calul statea intr-un grajd a carui poarta, incuiata cu grija, era pazita zi si noapte, de un om de incredere.
Intr-o noapte, stapanul, care nu putea adormi de grija, a coborat si l-a gasit pe paznic cugetand, ros de niste intrebari care nu-i dadeau pace.

- La ce te gandesti atat de adanc? l-a intrebat.
- Cuget, a raspuns omul. Cand bati un cui in perete, unde ajunge tencuiala din gaura?
- Cugetarea este un lucru foarte bun, i-a zis stapanul. Foarte bun.

Si a urcat inapoi in camera.
Dupa un ceas, cum tot nu adormise, a coborat din nou si l-a gasit pe paznic cufundat in ganduri.
- Acum la ce te mai gandesti?
- Cuget, a raspuns paznicul. Cand faci biscuiti cu gaura, ce se intampla cu aluatul din gaura?
- Cugetarea este un lucru foarte bun, i-a zis stapanul. Foarte bun.

Si a urcat inapoi in camera.
Dupa inca un ceas, neputand sa adoarma, a coborat iar si l-a gasit pe paznic tot pe ganduri.
- Acum ce te mai framanta? l-a intrebat el.
- Cuget, a raspuns paznicul.
- La ce?

– Usa asta este incuiata si are si lacat. Eu stau in fata usii, o pazesc, iar calul nu mai este. Cum de s-a putut intampla asa ceva?

In traditia japoneza, povestea ne infatiseaza un maestru venerat, intr-o manastire, care trece de la un oaspete la altul, intrebandu-i:

- Ai mai fost pe-aici?
- Nu.
- Poftim o ceasca de ceai.
Si mai departe:
- Ai mai fost pe-aici?
- Da.
- Poftim o ceasca de ceai.

Un discipol, care mergea in spatele lui, l-a intrebat:
- Dar cum se face, inteleptule, ca le dai tuturor cate o ceasca de ceai, orice ti-ar fi raspuns?

Invatatorul s-a intors spre el si i-a spus:

- Poftim o ceasca de ceai.