Traia odata un pictor care zugravea mai ales chipul lui Buddha. Numele lui era Yoshihide. Intr-o zi, casa vecina a fost cuprinsa de flacari. Fara a se sinchisi de soarta nevestei si a copiilor, care s-au vazut nevoiti sa se descurce singuri, pictorul s-a napustit afara si a ramas nemiscat, privind cum focul trecea de la vecini la casa lui.

- Dar ce faci acolo? il intrebau oamenii. Misca-te! Nu vezi ca-ti arde casa?!

Omul zambea, cu ochii larg deschisi, si spunea intruna:

- Ah, ce mai lectie! Cat de prost pictam eu flacarile iadului! Abia acum vad ce inseamna un foc adevarat! Ah, ce lectie!

In ciuda staruintelor vecinilor, nevestei si copiilor, pictorul n-a facut nicio miscare. A stat acolo si s-a uitat cum focul i-a mistuit casa pana la temelii. Dupa care, dobandind o pricepere desavarsita in zugravitul flacarilor, a primit o multime de comenzi si si-a facut o casa mult mai frumoasa decat prima.