Daca lumea este absurda -sau, in orice caz, greu de patruns si deslusit-, se cuvine sa plecam urechea si la cei care nu par intregi la minte. Poate ca au mai mult noroc decat noi (cei “normali”) sa destrame intunericul in care traim. Poate ca ajung mai usor la miezul tainic al lucrurilor.

In toate traditiile, “nebunul” a fost ascultat cu bagare de seama, desi cu masura si nu fara a fi luat peste picior. Unele din intamplarile puse pe seama lui sunt mai cu talc decat multe altele.

Intamplarea se petrece la curtea imparatului Japoniei. Un curtean scrie o scrisoare, folosind litere uriase.

Un altul trece pe langa el si se mira:
- Scrii o scrisoare?
- Da.
- N-am vazut niciodata litere atat de mari. Probabil ca este ceva foarte important.
- Nicidecum. Dar ii scriu unui surd.

O povestire din zilele noastre, dar a carei structura este foarte veche si care circula in toate mediile psihiatrice, ne infatiseaza un om internat pentru ca se crede bob de grau.

Intr-o zi este declarat vindecat si externat.
Dupa cateva clipe, psihiatrul se trezeste cu el la usa, grabit si destul de speriat.

- Ce s-a intamplat? intreaba doctorul.
- Ceva groaznic, raspunde omul. Cand ieseam, am dat nas in nas cu o gaina.
- Si ce daca? i-a spus doctorul. Stii prea bine ca nu ai de ce sa te temi! Doar nu mai esti bob de grau!
- Da, doctore, eu stiu. Dar gaina stie?…