Nastratin Hogea a fost arestat si dus la tribunal sub acuzatia ca a impanat puii serviti la restaurantul sau cu carne de cal.

Inainte de a da sentinta, judecatorul a dorit sa afle in ce proportie a amestecat el carnea de cal cu cea de pui. Aflat sub juramant, Nastratin a raspuns:

- Jumi-juma, Onorata Curte.

Dupa proces, un prieten l-a intrebat ce intelege prin “jumi-juma”.

- Un cal la un pui.

Dupa cum se poate banui, Nastratin Hogea a dat o gramada de lectii (desi nu se stie de la cine le-a luat).

Un negustor a venit intr-o zi la el si i-a spus:

- Iti propun un targ pe cinste. Imprumuta-mi cincizeci de dinari, din care eu am sa fac saptezeci. Castig curat: douazeci de dinari. Zece pentru tine, zece pentru mine. Ce zici?
- Intr-adevar, n-ar fi de lepadat, a spus Nastratin, dupa ce s-a gandit cateva clipe. Eu insa iti propun un alt targ, mai bun pentru amandoi.
- Cum asa?
- Ei bine, iata: iti dau cei zece dinari. Tine. Castigul il dobandesti pe loc, fara sa fi scos nimic din buzunar. Iar eu castig patruzeci. Pe deasupra, vezi bine ca asta ne scuteste de toate certurile care insotesc de obicei un asemenea targ.

Nastratin Hogea a dus la moara un sac de grau, sa-l macine. Asteptandu-si randul, a pus sacul alaturi de celelalte. Tinand ochii pe jumatate inchisi, lua cate un pumn din ceilalti saci si-l punea in sacul lui.
Morarul l-a vazut si a strigat:
- Ei, tu de acolo! ce faci?
- Eu? Nimic, a raspuns nastratin. Sunt prost, nu stiu ce fac.
- Daca esti prost, de ce nu iei grau de la tine si nu-l pui in ceilalti saci?
- Oi fi eu prost, a facut Nastratin, dar nici chiar asa…

Nastratin Hogea trecea pe langa niste oameni care se intreceau in a spune ghicitori. Nastratin ii intreaba:

- Ce este verde, sta pe craca si vorbeste?
A primit raspunsul pe data:
- Papagalul.
- Nu! Nu este papagalul.
- Dar ce e?
- Pestele.
- Un peste verde?! Nu exista peste verde!
- Ba da. Daca l-a vopsit cineva exista.
- Dar pestele nu are ce cauta in copac.
- Ba da. Daca l-a pus cineva acolo, se poate.
- Dar pestele nu vorbeste! Niciun peste nu poate vorbi! Recunoaste ca in ghicitoarea ta era vorba de un papagal!

- Turma de magari ce sunteti! Daca era vorba de un papagal, NU putea fi o ghicitoare!…

Se spune ca intr-o zi, in Persia, in vremea unei secete cumplite, a venit la Nastratin Hogea un grup de oameni care l-au intrebat daca nu cumva stie cum anume poate fi adusa ploaia.

- Fireste ca stiu, a spus el.
- Hai, repede, spune-ne ce e de facut.
Nastratin a cerut sa i se aduca un lighean plin cu apa, ceea ce s-a si facut, nu fara greutate. Cand a fost adus ligheanul, si-a scos camasa si, spre uimirea tuturor, a inceput s-o spele, cu mare grija.

- Ce! au inceput sa strige cu totii. Am adunat toata apa care ne mai ramasese, iar tu o folosesti ca sa-ti speli hainele!
- Nu va speriati, a spus Nastratin, stiu eu ce fac.
In ciuda insultelor si amenintarilor, Nastratin nu s-a grabit deloc. Si-a spalat bine camasa, apoi a spus:
- Am nevoie de inca un lighean de apa.
Oamenii au inceput sa strige si mai tare. De unde sa scoata inca un lighean cu apa? Si pentru ce? O luase cumva razna?
Nastratin nu si-a pierdut cumpatul si s-a incapatanat sa ceara inca un lighean cu apa.
- Stiu bine ce fac, spunea.

Oamenii au cautat peste tot, au stors lutul din fantani, au luat apa de la gura copiilor si au izbutit sa umple cel de-al doilea vas.
Nastratin si-a bagat haina in apa si a clatit-o cu grija. Toti se uitau la el inmarmuriti, nemaivand putere sa strige.

Nastratin le-a cerut apoi sa-l ajute sa rasuceasca vesmantul, ca sa-l poata stoarce cat mai bine, dupa care l-a dus in curticica si l-a atarnat pe o franghie, la uscat.
Indata dupa aceea, cerul s-a acoperit de nori grosi si a inceput sa ploua.

- Poftim, a spus linistit Nastratin. Asa patesc de fiecare data cand imi pun camasa la uscat…

Nastratin s-a intors in sat. Trecand prin fata casei lui Selim, nevasta acestuia l-a intrebat:

- S-a facut tarziu, barbatul meu inca n-a venit, ma tem ca i s-a intamplat ceva. Crezi ca am de ce sa fiu ingrijorata?

- Depinde, a raspuns Nastratin. Totul e sa stim daca mai are sau nu capul pe umeri…

Intrebat de prieten ce face acolo, Nastratin i-a raspuns:
- Sap gauri pentru sobolani.
- Cum adica?
- Atrat de mirosul de branza, sobolanul se va apleca, va adulmeca si va intra in gaura.
- Dar de ce o astupi?

- Pentru ca sobolanul, odata intrat in gaura, sa nu mai poata iesi din ea.

- Imi plac enorm baclavalele, dar nu izbutesc niciodata sa mananc vreuna.
- Pai de ce?
- Pentru ca baclavalele, cum stii, se fac cu miere si nuci; iar cand avem in casa miere, nu avem nuci si cand avem nuci, nu avem miere
- Totusi, ii spune vecinul, trebuie sa fie si zile, in care aveti in casa si miere, si nuci!

- Da, bineinteles, ii spune Nastratin. Dar atunci nu sunt eu acasa.

Iar prima zi tematica va fi ziua de sambata (a fiecarei saptamani), cand va propunem cate o povestioara cu Nastratin Hogea.

Cine este Nastratin Hogea?

Nastratin a fost un învăţat şi filosof care sprijinea oamenii de rând în defavoarea elitelor, cunoscut pentru povestirile sale amuzante şi prin anecdote.

Multe dintre acţiunile lui Nastratin pot fi descrise ca fiind ilogice totuşi logice, raţionale totuşi iraţional, bizare totuşi normale, prosteşti totuşi inteligente, simple totuşi profunde. Ceea ce sporeşte unicitatea sa este felul în care reuşeşte să-şi transmită mesajele într-un fel nonconvenţional, totuşi foarte eficient, printr-o simplitate profundă. (wikipedia)

Adaugand pe langa asta faptul ca UNESCO a declarat 1996-1997 ca fiind anul international Nastratin Hogea, credem noi ca sunt suficiente motive pentru a-i dedica o zi aici, pe Intelepciune.info

Asadar, de sambata viitoare (2 ianuarie), in fiecare saptamana va asteapta cate o povestioara/anecdota cu hazliul nostru personaj. Lectura placuta!