Un scurt poem arab ne spune ca o picatura de ploaie a cazut in mare si a strigat:

- O, mare! Ce putin insemn eu fata de tine!

Picatura a fost adapostita si hranita de o scoica. S-a preschimbat intr-o perla minunata, care stralucea in coroana unui rege.

Vie, pretioasa si unica – pentru ca spusese ca nu inseamna nimic.

Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata, privind-o ca si cum ar fi vazut-o pentru prima oara. De aceea, el vedea dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati, si mult prea ignoranti pentru a sti ca gresesc. De aceea, el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa i se para insa nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci al felului in care ii privea el pe oameni.

Intr-o zi, un inger i-a spus:
-Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice dorinta vei dori si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?

-Nu, a raspuns omul. As prefera sa-L las pe Dumnezeu sa vindece El Insusi.
-Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi, pe drumul cel drept?
-Nu, a spus el, nu am dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin le este rezervat numai ingerilor.
-Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?
-Nu, a raspuns sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.
-Atunci ce doresti? a insistat ingerul.
-Gratia lui Dumnezeu, a raspuns omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
-Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar, o asemenea insusire iti va fi distribuita in mod obligatoriu.
-Bine, in acest caz iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa devin constient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel, bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului -dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.
Sfantul nu stia insa nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur era atat de centrata asupra umbrei, incat ei au uitat de omul care o raspandea. In acest fel, dorinta lui de a face bine, fara sa stie nimic de acest lucru, s-a implinit cu prisosinta.