Azi e vineri!
Pentru a se naste, iubirea are nevoie de o izolare absoluta in timpul ei ireductibil. Exista un timp al fiecarui cuplu, exista sincronia lui, nascuta din doua timpuri care au consimtit la contopire. Orice cuplu se construieste prin propria-i cronologie si, odata cu ea, prin ceea ce numim “suita gesturilor fondatoare”.
Exista o scena minunata inThe Dead a lui Joyce, in care Gabriel isi priveste sotia, pe Gretta, dormind, si-i vin in minte “clipele vietii lor laolalta de care nimeni nu stia”: un plic liliachiu langa ceasca lui de ceai si el mangaindu-l si neputand, din fericire, sa inceapa sa manance; amandoi, pe peronul unei gari si el strecurandu-i in palma un bilet de tren.
Sunt gesturi numai ale celor doi, gesturi pe care nimeni nu le-a mai facut vreodata si pe care nimeni nu le va repeta pana la sfarsitul timpurilor.
Daca exista o monada de timp in afara aforismului care suntem, atunci ea e tocmai monada timpului unic si irepetabil in jurul caruia se naste fiecare cuplu adevarat.
(Scrisori catre fiul meu, Gabriel Liiceanu: carte, ebook, audiobook)
Etichete: iubirea, MDT | Te invitam sa comentezi acest mesaj »