Nu Ma numi bunatate daca nu te increzi in Mine si faci raul, pentru ca esti fatarnic.
Nu Ma numi Stapan daca nu Ma slujesti, pentru ca minti.
Nu Ma numi Tata daca nu Ma asculti, pentru ca esti razvratit.
Nu Ma numi Lumina daca nu Ma vezi, pentru ca esti intuneric.
Nu Ma numi Cale daca nu Ma urmezi , pentru ca te ratacesti. Eu sunt Calea.
Nu Ma numi Intelepciune daca nu-Mi asculti sfatul, pentru ca esti nebun.
Nu Ma numi Frumusete daca nu Ma iubesti, pentru ca ma intinezi.
Nu Ma numi Bogat daca nu vrei sa te ajut, pentru ca esti om orb si gol si Adevarul nu locuieste in tine.
Nu Ma numi Vesnic daca nu Ma cauti, pentru ca nu doresti prezenta Mea nici aici si nici in eternitate.
Daca te condamni pe tine insuti, nu da vina pe Mine, pentru ca tu esti singurul vinovat.

(Inscriptie pe o piatra cioplita, scrisa de un calugar pe zidul Catedralei din Lubeck)

A heart is not judged by how much you love; but by how much you are loved by others.

(O inima nu este vazuta dupa cat de mult iubesti, ci dupa cat de mult esti iubit de ceilalti.)

(Replica din filmul Vrajitorul din Oz)

Isi pierduse parintii inca de mic si fusese adoptat de o matusa zgarcita, care, desi avea o gramada de bani, nu cheltuia aproape nimic cu nepotul ei. Jose, care nu cunoscuse niciodata iubirea, credea ca asa era viata si nu se supara.

Cum locuiau intr-un cartier de oameni avuti, matusa l-a obligat pe directorul scolii sa-l accepte pe nepot cu o plata de numai o zecime din taxa obisnuita, amenintand ca daca nu-l primeste il reclama prefectului.

Directorul n-a avut incotro, dar ori de cate ori putea le cerea profesorilor sa-l umileasca pe Jose, sperand ca o sa se poarte urat si astfel ar avea un motiv sa-l dea afara. Dar Jose, care nu cunoscuse niciodata iubirea, credea ca asa era viata si nu se supara.

Jose nu cunostea iubirea

Veni noaptea de Craciun. Toti copiii au fost dusi sa asiste la slujba intr-o biserica indepartata, din afara orasului, pentru ca preotul lor era plecat. Pe drum, baietii si fetele sporovaiau despre ce aveau sa gaseasca langa pantofii lor a doua zi de dimineata: hainute la moda, jucarii scumpe, ciocolata, patine sau biciclete.

Erau frumos imbracati, cum se obisnuieste in zilele de Sarbatoare, cu exceptia lui Jose, care ramasese tot in zdrente, cu niste sandale rupte si prea mici (matusa i le daduse cand avea 4 ani si-i spusese ca are sa primeasca altele doar cand va implini 10).

Cativa copii l-au intrebat de ce era atat de neingrijit, spunand ca le era rusine ca au un coleg care se imbraca si se incalta asa. Dar cum Jose nu cunostea iubirea, nu le lua in seama intrebarile.

Cu toate astea, cand intra in biserica si auzi orga, vazu luminile aprinse, oamenii imbracati cu ce aveau ei mai frumos, familiile reunite, parintii imbratisandu-si copiii, Jose se simti cel mai oropsit de pe pamant.

Dupa impartasanie, in loc sa se intoarca acasa impreuna cu grupul, se aseza pe pragul capelei si incepu sa planga; chiar daca nu cunostea iubirea, intelegea acum ce inseamna sa fii singur, lipsit de aparare, parasit de toti.

Dar in clipa urmatoare vazu un copil langa el, descult, parand la fel de amarat ca si el. Nu-l vazuse pana atunci si se gandi ca umblase mult pe jos ca sa ajunga acolo. Isi spuse: “Pe baiatul asta trebuie ca-l dor rau picioarele. O sa-i dau una din sandalele mele, in felul acesta ii usurez macar o jumatate din suferinta”. Pentru ca, desi nu cunostea prea bine iubirea, Jose cunostea suferinta si nu voia ca altii sa simta acelasi lucru.

Puterea si sensul iubirii

Ii lasa o sanda copilului si se duse acasa cu cealalta; din cand in cand o punea in celalalt picior, ca sa nu se raneasca prea tare in pietrele de pe drum. Cum ajunse acasa, matusa vazu ca nepotul isi pierduse o sanda si-l ameninta: daca nu avea s-o gaseasca pana a doua zi, o sa fie aspru pedepsit.

Jose se duse la culcare infricosat, fiindca stia pedepsele pe care i le aplica matusa din cand in cand. Toata noaptea a tremurat, n-a putut inchide un ochi si, cand tocmai reusise sa atipeasca, auzi voci in salon.

Matusa intra ca o vijelie in camera intrebandu-l ce se intamplase. Inca buimac de somn, Jose merse in salon si descoperi ca sandaua data acelui copil se afla in mijlocul incaperii, acoperita de tot felul de jucarii, biciclete, patine si hainute. Vecinii strigau ca fusesera furati de la propriii lor copii, care nu mai gasisera nimic in pantofi cand se sculasera.

Atunci aparu, gafaind, preotul de la biserica unde fusesera copiii; pe pragul capelei aparuse statueta copilului Iisus imbracat in aur, dar incaltat numai cu o sanda. Se facu imediat liniste, comunitatea incepu sa-L slaveasca pe Dumnezeu si minunile Lui, matusa izbucni in lacrimi si isi ceru iertare. Iar inima lui Jose fu cuprinsa de puterea si sensul iubirii.

Al doilea: Dragostea pentru frumusete in general

Al treilea: Dragostea pentru ceea ce este o persoana, nu pentru fizicul ei (faimoasa dragoste platonica)

Al patrulea: Iubirea pentru umanitate, pentru om in general

Al cincilea: Iubirea abstracta (pentru principii, idei, valori, creativitate)

Al saselea: Iubirea pentru bine (inteles ca BINELE in sine)

- Noaptea trecuta, ne-am adapostit cu totii sub acest copac, domnule. Dimineata, cand ne-am trezit, membrele noastre erau atat de incolacite incat nu mai stim care ale cui sunt.
- Nicio problema, va rezolv eu.
Dupa care, a luat un ac si a intepat primul picior care i-a iesit in cale.
- Au! a strigat altcineva, identificandu-se astfel ca proprietar al piciorului respectiv.
Si asa mai departe, pana cand fiecare si-a gasit mainile si picioarele proprii. Fericiti, cu toata experienta prin care au trecut, cei sapte nebuni au plecat linistiti mai departe.

Cand inima voastra va raspunde instinctiv la bucuriile si durerile altor persoane, puteti fi convinsi ca v-ati pierdut egoul si ca ati atins experienta “starii de unitate corporala”, cu intreaga rasa umana. Aceasta este adevarata iubire.

Adevarul nu poate fi descoperit prin distinctii.

Un barbat isi dadea doctoratul in filosofie. Sotia sa nu si-a dat seama cat de in serios isi ia el studiile pana in ziua cand l-a intrebat:
- De ce ma iubesti atat de mult?
Replica barbatului a venit mai repede decat s-ar fi asteptat femeia:
- Atunci cand spui “atat de mult”, te referi la intensitate, profunzime, frecventa, calitate sau durata?

Nimeni nu a reusit sa patrunda in frumusetea unui trandafir rupandu-i petalele.

- Voi de ce va rugati la Doamne Doamne, pentru cine?
- Pentru El, ca sa fie in continuare Bun.

O saptamana frumoasa va dorim!

Daca tot ce-si doreste fata ar fi banii, nimeni nu ar considera ca il iubeste.
Oare de ce considera barbatul ca este vorba de iubire daca tot ce isi doreste fata este el?

[...] Spre dimineata, stolul se potolise; nu insa si Fletcher.
- Jonathan, iti amintesti ca mi-ai spus, odata de mult, ca cine isi iubeste Stolul indeajuns se intoarce la el si-l ajuta sa se desavarseasca.
- Da, sigur.
- Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida.
- Dar, Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei s-o vada in ei insisi. Asta inteleg eu prin dragoste. E grozav cand intelegi asta. Imi aduc aminte, de pilda, de un tanar pescarus aprig, pe nume Fletcher Lynd. Tocmai fusese Proscris. Era gata sa-si distruga intregul Stol, incepand sa-si construiasca propriul sau iad cumplit pe Stancile Indepartate. Si iata-l ca, astazi, isi construieste propriul paradis, si conduce intregul Stol intr-acolo.

(Pescarusul Jonathan Livingston, Richard Bach)

Abia atunci a inteles medicul spaima copilului. El intelesese ca nu poate salva viata surioarei sale decat dandu-i ei tot sangele sau…