Wisdom, Titian

Un imparat a chemat la el un om care trecea drept cel mai invatat din toate tarile cunoscute si i-a cerut sa scrie o lucrare care sa cuprinda cunostintele esentiale.

Invatatul s-a pus pe treaba si, dupa doisprezece ani, i-a aratat monarhului mai multe tomuri.

- Prea mult, i-a zis imparatul. Strange cunostintele esentiale intr-un singur tom.

Omul s-a supus si i-a adus, dupa patru sau cinci ani, un singur tom.

- Prea mult, a zis imparatul. Sunt coplesit de grijile imparatiei. Scrie pe cateva file ceea ce crezi tu ca este esential si adu-mi-le.

Invatatul s-a pus din nou pe treaba. Dupa doi sau trei ani, a izbutit sa astearna pe cateva file ceea ce era mai important din stiinta lui. S-a dus la monarh. Acesta, care era peste masura de ocupat in ziua aceea, i-a cerut sa puna totul pe o singura fila. A fost nevoie de inca niste ani de munca, dupa care invatatul si-a pus tot ce stia pe o singura fila.

- Prea mult, a spus iar imparatul. Sa-ti spun ceva: nu mai scrie nimic. Pune tot ceea ce stii intr-un singur cuvant si vino sa mi-l spui. Am sa te rasplatesc.

Invatatul s-a retras in pustiu si a cugetat indelung. La sfarsit, cand a gasit cuvantul care cuprindea toate gandurile sale, a cerut sa fie primit de imparat, care era de-acum batran.

- Ai gasit cuvantul? l-a intrebat el pe invatat.
- Da, Inaltimea Ta. L-am gasit.
- Vino mai aproape. Spune-mi-l la ureche, repede.

Invatatul s-a apropiat de imarat, si-a apropiat buzele de urechea lui si i-a soptit un cuvant, unul singur. Numai imparatul l-a putut auzi. A strigat:

- Asta stiam de mult!