Fluturii s-au adunat intr-o seara si si-au aratat dorinta de a se insoti cu lumanarea. Primul fluture a zburat spre castelul indepartat si a zarit inauntru lumina unei lumanari. S-a intors si a povestit ce vazuse. Fluturele cel intelept din fruntea adunarii a spus insa ca asta nu-i ajuta cu nimic.

Al doilea fluture a zburat la castel si s-a apropiat de lumanare. S-a invartit in jurul ei, a atins flacara cu aripile si lumanarea a fost mai tare. S-a intors, cu aripile arse, si si-a istorisit calatoria.

Fluturele cel intelept i-a zis si lui:
- Povestea ta nu e destul de limpede.

Atunci s-a ridicat un al treilea fluture, ametit de iubire. A patruns in castel, s-a asezat pe marginea sfesnicului, apoi si-a facut vant inainte cu piciorusele din spate, s-a aruncat in vapaie si a devenit stacojiu ca focul. S-a facut una cu flacara.

Fluturele cel intelept -care privise de departe- le-a spus atunci celorlalti:

- A aflat ce dorea sa stie. Atata doar ca e singurul care a inteles.

(Fariduddin Attar – Mantic Uttair, Adunarea pasarilor)