Daca lumea este absurda -sau, in orice caz, greu de patruns si deslusit-, se cuvine sa plecam urechea si la cei care nu par intregi la minte. Poate ca au mai mult noroc decat noi (cei “normali”) sa destrame intunericul in care traim. Poate ca ajung mai usor la miezul tainic al lucrurilor.

In toate traditiile, “nebunul” a fost ascultat cu bagare de seama, desi cu masura si nu fara a fi luat peste picior. Unele din intamplarile puse pe seama lui sunt mai cu talc decat multe altele.

Intamplarea se petrece la curtea imparatului Japoniei. Un curtean scrie o scrisoare, folosind litere uriase.

Un altul trece pe langa el si se mira:
- Scrii o scrisoare?
- Da.
- N-am vazut niciodata litere atat de mari. Probabil ca este ceva foarte important.
- Nicidecum. Dar ii scriu unui surd.

Chiar din prima Scriptura, “Evanghelia dupa Marcu”, afla ca evreii, in loc sa-l declare nevinovat pe Iisus, l-au dat pe mana justitiei romane, care l-a rastignit.

Furios, neofitul insfaca un cutit si se duce la un negustor evreu de pe strada lui, il doboara si, punandu-i cutitul la beregata, ii spune:

- Caine pagan! O sa-ti tai capul, iuda, si o sa-l dau la caini!
- Sa-mi tai capul? Da’ de ce? izbuteste sa ingaime negustorul.
- Indraznesti sa ma intrebi de ce? Stii foarte bine ca tu si neamul tau l-ati dat pe Mantuitor pe mana romanilor, care l-au rastignit pe cruce!
- Bine, raspunde evreul gafaind, dar asta e o poveste veche! Foarte veche! S-a petrecut cu doua mii de ani in urma!

- Da, insa eu abia acum am aflat!