Primul lucru pe care trebuie sa-l ai in minte este ca niciodata, in niciun fel, sa nu te bizui pe tine insuti. Lupta careia trebuie sa ii faci fata este deosebit de apriga si nu o poti purta doar cu puterile tale omenesti. Daca te increzi in tine insuti, vei fi doborat imediat si-ti va pieri dorinta de a mai continua lupta. Numai Dumnezeu iti poate oferi izbanda pe care o doresti.

(Calea Ascetilor, Tito Coliander)
[<]

Poate ca asta te ajuta sa dai peste un sentiment de transcendenta in lumea asta stigmatizata de orori, tradari, invidii, parasiri, torturi si genociduri. Dar si o lume cu pasari care ma trezesc la viata atunci cand le aud cantecul, in zori, cand batrana mea pisica vine si mi se intinde pe genunchi sau cand vad culorile florilor, uneori atat de minuscule, incat trebuie sa le observi foarte de aproape.
Umile mesaje, pe care Divinitatea ni le da despre existenta Sa, nu doar prin creaturile inocente ale naturii, ci si prin eroi anonimi, ca acel om sarman care, in incendiul unor maghernite de cartier, a intrat de trei ori intr-o cocioaba unde ramasesera inchisi niste copilasi -pe care parintii ii lasasera singuri- ca sa-i salveze, pana a murit, la ultima incercare. Demonstrand astfel ca nu totul este mizerabil, sordid si murdar in viata asta si ca aceasta fiinta anonima, la fel ca floricelele acelea, reprezinta o dovada a Absolutului.

(Inainte de tacere, Ernesto Sabato)

Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata, privind-o ca si cum ar fi vazut-o pentru prima oara. De aceea, el vedea dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati, si mult prea ignoranti pentru a sti ca gresesc. De aceea, el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa i se para insa nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci al felului in care ii privea el pe oameni.

Intr-o zi, un inger i-a spus:
-Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice dorinta vei dori si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?

-Nu, a raspuns omul. As prefera sa-L las pe Dumnezeu sa vindece El Insusi.
-Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi, pe drumul cel drept?
-Nu, a spus el, nu am dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin le este rezervat numai ingerilor.
-Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?
-Nu, a raspuns sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.
-Atunci ce doresti? a insistat ingerul.
-Gratia lui Dumnezeu, a raspuns omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
-Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar, o asemenea insusire iti va fi distribuita in mod obligatoriu.
-Bine, in acest caz iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa devin constient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel, bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului -dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.
Sfantul nu stia insa nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur era atat de centrata asupra umbrei, incat ei au uitat de omul care o raspandea. In acest fel, dorinta lui de a face bine, fara sa stie nimic de acest lucru, s-a implinit cu prisosinta.