Dorinta poate fi doar o forma egoista de a trai, impotriva careia e zadarnic sa lupti.

Fariduddin Attar ne ofera un exemplu celebru.

Un om avea un papagal care nu voia sa vorbeasca. Omul ii dadea zilnic zahar si tot soiul de dulciuri care le plac la nebunie papagalilor. Pasarea se indopa, dar se incapatana sa nu deschida ciocul.
Intr-o zi, casa a fost cuprinsa de flacari. Focul sa intindea cu repeziciune, mistuind totul. Pasarea, inchisa in colivie, a inceput sa strige, inspaimantata:

- Ajutor! Ajutor! Ard de viu!
- Acum iti aduci aminte de mine? a zis atunci omul. Acum imi ceri ajutorul? Ei bine, n-ai decat sa arzi!

Un invatacel avea in guru-ul sau o incredere de neclintit, asa incat urca muntii cei mai inalti si trecea raurile mergand pe apa rostind intr-una numele invatatorului.

Acesta, care il privise odata trecand peste o apa, si-a spus in sinea lui: “Inseamna ca numele meu este atotputernic. Am dobandit puterea intregului univers.”

A doua zi, s-a repezit sa treaca peste un rau adanc, strigand cat il tinea gura: “Eu! Eu!”

Si s-a inecat, fiindca nu stia sa inoate.

Norocul trece uneori pe langa noi, si inca destul de iute.

Un om sarman, care abia isi ducea zilele cersind din poarta-n poarta, a zarit intr-o buna zi o caleasca de aur intrand in sat, iar in caleasca se afla un rege frumos si surazator.

Saracul si-a spus de indata in sinea lui: suferintele mele au luat sfarsit, traiul meu nevoias s-a ispravit. Simt ca regele cu chip luminos a venit aici doar pentru mine. Am sa ma bucur de firimiturile averii lui si am sa duc de azi inainte o viata lipsita de griji.

Ca si cum ar fi venit, intr-adevar, pentru a-l intalni pe omul cel sarman, regele a oprit caleasca in dreptul lui. Cersetorul, care ingenunchease cu fruntea in tarana, s-a ridicat si l-a privit, incredintat ca norocul lui n-avea sa-l mai ocoleasca. Deodata, regele a intins o mana spre cersetor si i-a spus:

- Ce-mi dai?

Saracul, uimit si incurcat, n-a stiut ce sa-i raspunda. Regele vrea oare sa glumeasca sau sa-si bata joc de mine? se intreba el. Ori ma asteapta alte necazuri?

Apoi, vazand surasul regelui, chipul luminos si mana intins, a scotocit in traista si a gasit cativa pumni de orez. A luat un bob de orez si i l-a dat regelui, care i-a multumit si a plecat mai departe in caleasca trasa de caii nemaipomenit de iuti.

Seara, cersetorul si-a golit traista si a gasit un bob de aur. A inceput sa planga amar…

- De ce oare nu i-am dat tot orezul?…