Copacul cu dorinte

Mihai — Wed, 24 Oct 2012 08:00:31 +0000

Un calator ostenit s-a pus la umbra unui copac fara sa stie ca era un copac fermecat, care putea indeplini orice dorinta.

Cum statea el asa pe pamantul tare, s-a gandit deodata cat de placut ar fi sa se odihneasca intr-un pat moale. Pe data, patul a rasarit alaturi.

Uluit, omul s-a intins pe pat, spunandu-si ca s-ar simti in culmea fericirii daca ar avea langa el o tanara care sa-i maseze picioarele intepenite. Tanara a aparut si a inceput sa-i maseze picioarele, intr-un chip nespus de placut.

“Mi-e foame, si-a spus omul, si ar fi strasnic sa mananc ceva chiar acum.” S-a asternut pe data o masa incarcata cu tot soiul de bunatati. Omul s-a asezat la masa, a mancat si a baut pe saturate. Se cam ametise. I se inchideau ochii, de vin si de oboseala. S-a lungit, asadar, pe pat, gandindu-se la minunatele intamplari din ziua aceea.

“Am sa dorm doar un ceas-doua. Numai sa nu treaca pe aici vreun tigru, in timp ce dorm.” Tigrul a iesit ca din pamant si l-a sfartecat.

Dorinte necugetate

Mihai — Tue, 29 Jan 2008 18:51:10 +0000

O straveche poveste anamita a facut de mai multe ori inconjurul lumii.
Un bogatas, ale carui pofte trupesti nemasurate erau indeobste cunoscute, si-a daruit toata averea unui zeu, pe care l-a rugat -dupa cum se obisnuia- sa-i indeplineasca in schimb trei dorinte.
Zeul s-a invoit si i-a dat omului trei bucatele de tamaie, zicandu-i sa aprinda cate una pentru fiecare dorinta.
In drum spre casa, omul a intalnit un alai de nunta. Mireasa era inconjurata de o multime de fete tinere si fermecatoare care dansau, in numar de cel putin patruzeci. Vrajit, omul le-a privit pe indelete pe fiecare, orbit de dorinta, fara sa poata alege vreuna dintre ele.
Atunci a aprins prima bucatica de tamaie, cu dorinta de a le avea pe toate deodata.
Nici nu si-a dus gandul pana la capat, ca a simtit crescandu-i peste tot numai madulare. Patruzeci de madulare faloase, unul si unul, ii tasneau prin piele, pana si pe obraz!
Tinerele au scos tipete de groaza la vederea aratarii si au luat-o la fuga peste camp.
Omul, inspaimantat si el de multimea bubelor nerusinate care-i inmugurisera pe tot trupul, s-a grabit sa aprinda alta bucatica de tamaie, strigand:
- Vreau sa scap de toate madularele!
Si toate madularele s-au topit pe data, intocmai cum dorise, omul trezindu-se fara nimic intre picioare, unde locul era neted si gol.

Nu-i mai ramanea decat sa aprinda cea de-a treia bucatica de tamaie, ca sa fie la loc cum fusese. Dupa care s-a intors amarat in sat, plangand dupa averea pierduta si dupa tamaia risipita prosteste.

Povestiri de suflet » dorinte

Copacul cu dorinte

Dorinte necugetate