Un calaret a zarit un sarpe veninos care se strecura in gura unui om adormit. Ce sa faca? Daca nu-l trezea, sarpele avea sa-l muste si sa-l ucida.

I-a dat deci omului o lovitura de bici, cu toata puterea. L-a trezit si l-a dus intr-un hambar unde se afla o gramada de mere putrede. Amenintandu-l cu sabia pe omul care se impotrivea, l-a silit sa manance din merele putrede. Apoi i-a dat sa bea apa sarata, fara sa se sinchiseasca de strigatele acestuia.

- Dar ce ti-am facut, dusman al omenirii, ca sa te porti astfel cu mine?

Dupa mai multe ceasuri de chin, vorbe grele si lacrimi, omul s-a prabusit la pamant. A dat afara merele, apa si sarpele. La vederea animalului, a inteles ce voia calaretul, i-a cerut iertare pentru ca-l jignise si i-a multumit.

- De ce m-ai scapat? a intrebat el in cele din urma.
- Cunoasterea este mama raspunderii.
- Ce vrei sa spui?

Calaretul a tacut. L-a ajutat sa se ridice si sa-si curete vesmintele. Omul a mai spus:
- Daca mi-ai fi spus ca mi s-a strecurat un sarpe in pantece, m-as fi supus fara sa cracnesc la tot ce mi-ai facut.
- Nu cred, a spus calaretul.
- De ce?
- Daca ti-as fi spus, nu m-ai fi crezut. Sau ai fi intepenit de spaima. Sau ai fi luat-o la goana. Sau te-ai fi culcat la loc, incercand sa uiti.

Necunoscutul a incalecat si s-a indepartat apoi in graba mare…

Martin Buber a istorisit, in Gog-Magog, povestea unui om care s-a pomenit, pe cand mergea undeva, in fata unui car rasturnat de-a curmezisul drumului. Taranul care mana carul l-a rugat sa-l ajute sa-l ridice.

Cum oare ar putea doi oameni sa ridice o greutate asa mare? s-a intrebat calatorul. A raspuns, asadar:
- N-are niciun rost. Nu pot…
Taranul s-a maniat si i-a zis:
- Poti, dar nu vrei! Asta-i adevarul: nu vrei!

Miscat, calatorul s-a pus pe treaba. A gasit niste scanduri si l-a ajutat pe carutas sa le vare sub roti. Apoi cei doi barbati au incropit o parghie si au impins cu toate puterile. Carul s-a clatinat, s-a miscat si, pana la urma, cei doi au izbutit sa-l ridice. Taranul si-a mangaiat pe spinare boii care gafaiau si a incarcat carul la loc. Carul cu boi a pornit indata la drum.

Calatorul i-a spus taranului:
- Ingaduie-mi sa merg o bucata de drum alaturi de tine.
- Cu draga inima. Pofteste si ma insoteste.

Au pornit, unul langa altul. Dupa o clipa de tacere, calatorul l-a intrebat pe taran:
- Cum de te-ai putut gandi ca nu vreau sa te ajut?
- M-am gandit, fiindca mi-ai spus ca nu poti. Nimeni nu stie ca nu poate face ceva daca nu incearca.
- Dar cum de te-ai gandit ca am sa te pot ajuta?
- Uite-asa.
- Ce inseamna uite-asa?
- Ce pisalog esti! Vrei sa stii cu tot dinadinsul? Ei bine, mi-a trecut prin cap cand am vazut ca mi-ai fost trimis in intampinare.
- Prin urmare, crezi ca ti s-a rasturnat carul tocmai pentru ca eu sa te pot ajuta?

- Dar pentru ce altceva, frate? a raspuns taranul.

 (Martin Buber, Gog-Magog)

Un calator ce trece printr-o padure este atacat de niste talhari, care il bat si ii iau totul. Unul dintre talhari le spune celorlalti:
- La ce bun sa-i lasam viata?
Si ridica sabia, ca sa-l ucida pe calator. Atunci un alt talhar intervine si spune:
- Dar la ce bun sa-l ucidem? Sa-l legam de maini si de picioare si sa-l lasam acolo, in santul acela.
Zis si facut. Banditii au renunat sa-l ucida si au plecat. Peste un ceas, un al treilea talhar, din acelasi grup, s-a intors la calator, i-a dezlegat mainile si picioarele, i-a dat sa bea si i-a spus:
- Vino acum dupa mine. O sa-ti arat drumul.
Au mers mult timp prin intuneric pana cand au ajuns la un drum mare:
- Uite, acolo e satul tau, i-a spus al treilea talhar. Du-te, si in curand vei fi acasa.
- Multumesc, i-a spus calatorul. Dar as vrea sa te rasplatesc. Nu vrei sa vii cu mine? Ai putea sa mananci si sa bei.
- Nu, nu pot veni, a spus talharul.
- De ce?
- Pentru ca sunt talhar. Jandarmii vor afla de prezenta mea si vor veni sa ma aresteze.
Si, cu aceste cuvinte, s-a intors si s-a topit in noapte…