Croitorii nu mai lucrau, ci doar se uitau unul la altul. Al doilea dintre ei, cu aerul cel mai calm din lume, a inceput sa vorbeasca si iata ce a povestit:
- Am pornit in zori calare pe un elefant minunat, pe care mi-l imprumutase un print vestit. Inarmat cu patru pusti cu paturile de argint si insotit de o intreaga escorta de haitasi, am urcat pe un munte. Deodata un tigru urias s-a ridicat pe labele din spate in fata elefantului, scotand ragete inspaimantatoare; era cel mai mare tigru care fusese vazut vreodata in acel tinut din Bengal. Elefantul meu, speriat, a dat inapoi, eu am cazut in niste tufe pline de spini, iar tigrul s-a napustit asupra mea si m-a mancat.
- Te-a mancat zici?! a intrebat primul croitor, care ascultase totul cu ochii holbati de uimire.
- M-a mancat cu totul, pana la ultimul oscior.
- Ce tot insiri acolo? Nu te-a mancat niciun tigru, de vreme ce esti aici, in viata!
Atunci, cel de-al doilea croitor, luand acul si ata i-a spus primului:
- Asta numesti tu viata?