Suveranul se pricepe cel mai bine sa patrunda tainele mintii. Dar trebuie mai intai ca mintea lui sa fie limpede. Traditia sufista ne arata cele ce urmeaza.

Un sultan a aflat despre un seic vestit, care traia in Anatolia si care avea sute de mii de credinciosi. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe seic la Istanbul si l-a intrebat.
- Ce mi-a fost dat sa aud? Ca ai sute de mii de oameni care sunt gata sa moara pentru tine?
- Nici vorba, a raspuns seicul. N-am decat unul si jumatate.
- Atunci de ce mi se spune ca esti in stare sa ridici toata tara? Sa vedem. Toti oamenii tai sa se adune maine dimineata pe camp, langa cetate.

S-a dat vestea ca toti supusii seicului aveau sa se adune a doua zi de dimineata pe camp, pentru ca seicul se afla chiar el acolo. Pe un deal din mijlocul campiei, seicul a poruncit sa se inalte un cort. A dus in cort cateva oi, pe care nu le putea vedea nimeni.

Credinciosii au sosit in numar mare. Sultanul, care statea in fata cortului alaturi de seic, i-a spus:
- Ziceai ca n-ai decat un credincios si jumatate. Priveste! Au venit cu miile! Cu zecile de mii!
- Nici vorba, a raspuns seicul. Nu am decat un singur credincios. Ai sa vezi. Spune tuturor ca am ucis pe cineva si ca ma trimiti la moarte, daca nu se gaseste vreunul dintre supusii mei sa primeasca pedeapsa in locul meu.

Sultanul a facut intocmai si multimea a inceput sa murmure. Un om a facut un pas inainte si a rostit:
- Este stapanul meu. Ii datorez tot ceea ce stiu. Imi dau viata pentru el.
Sultanul i-a spus sa intre in cort unde, la porunca seicului, a fost taiata o oaie. Toti cei de fata au vazut sangele curgand din cort.

Sultanul a rostit:
- O viata nu este de ajuns. Mai este vreun credincios gata sa se jertfeasca pentru seic?
In tacerea deplina care a urmat si care a tinut mai multa vreme, o femeie a facut un pas inainte si a spus ca este gata sa moara. A fost dusa in cort, unde a fost taiata inca o oaie.

La vederea sangelui, multimea a prins sa se risipeasca. Curand, pe camp nu mai era nimeni. Seicul i-a spus sultanului:
- Vezi bine ca n-am decat un credincios si jumatate.
- Barbatul este adevaratul credincios, a zis sultanul, iar femeia face cat jumatate, nu-i asa?
- Nu, nicidecum, a raspuns seicul. E tocmai pe dos. Pentru ca barbatul nu stia ca are sa i se taie gatul in cort, in vreme ce femeia a vazut sangele si cu toate astea a dorit sa se jertfeasca. Ea este adevarata credincioasa.

- Sfinte Antoane! Sfinte Antoane! Scapa-ma!

O mana puternica se iveste din nori si-l apuca.

- Oh, multumescu-ti tie, Sfinte Antoane! striga omul.
- Care Sfant Anton? intreaba un glas nevazut.
- Sfantul Anton din Padova!
- Nu sunt eu acela, spune glasul.

Degetele se desfac si omul se zdrobeste de caldaram.

Chiar din prima Scriptura, “Evanghelia dupa Marcu”, afla ca evreii, in loc sa-l declare nevinovat pe Iisus, l-au dat pe mana justitiei romane, care l-a rastignit.

Furios, neofitul insfaca un cutit si se duce la un negustor evreu de pe strada lui, il doboara si, punandu-i cutitul la beregata, ii spune:

- Caine pagan! O sa-ti tai capul, iuda, si o sa-l dau la caini!
- Sa-mi tai capul? Da’ de ce? izbuteste sa ingaime negustorul.
- Indraznesti sa ma intrebi de ce? Stii foarte bine ca tu si neamul tau l-ati dat pe Mantuitor pe mana romanilor, care l-au rastignit pe cruce!
- Bine, raspunde evreul gafaind, dar asta e o poveste veche! Foarte veche! S-a petrecut cu doua mii de ani in urma!

- Da, insa eu abia acum am aflat!