Un caine linge o pila. Pila e aspra si ii jupoaie limba. Sangele curge. Gustul sangelui ii place cainelui, care continua sa linga pila, in ciuda durerii pe care o simte. Nimic nu-l poate opri.

Fragment din “Motedidio”, Erri de Luca

O veche poveste anamita ne infatiseaza intr-un chip aproape tainic si nedeslusit “mainile murdare” si “apele tulburi”.

Un dregator alungat de la curte, slab, intr-o stare jalnica, mergea pe malul unui rau. Un pescar batran l-a vazut si l-a intrebat:

- De ce te-au alungat de la curte?

- Intr-o lume tulbure, a raspuns dregatorul, doar eu am ramas curat. In mijlocul unei multimi ametite, doar eu mai am mintea limpede. Iata de ce m-au alungat.

- Un om intelept nu trebuie sa se incapataneze, ci sa mearga dupa imprejurari. Daca lumea este tulbure, va incerca s-o tulbure si mai tare, sa scurme in mâl, sa rascoleasca apele, ca sa ajunga si el asemenea lumii. Daca multimea este ametita, se va apuca de baut, chiar si otet, ca sa fie la fel cu ceilalti. La ce bun sa te incapatanezi si sa ajungi in starea in care esti?

- Am auzit vorbele acestea, a raspuns dregatorul. Daca te-ai spalat pe cap, nu-ti pune o palarie murdara. Trupul meu este curat; cum oare as putea suferi o atingere care sa-l murdareasca? Mai bine ma arunc in rau, ca sa fiu hrana la pesti, decat sa ma stiu manjit de pulberea si murdaria lumii.

Batranul pescar zambea si-si carpea navoadele. Dintre buzele sale zbarcite iesea un cantecel:

Raul curge inainte, iar in apa lui curata
Imi spal legatura curata de la palarie,
Iar daca apa se murdareste cumva,
Am sa cobor sa-mi spal si picioarele murdare.

Apoi s-a ridicat si s-a indepartat in tacere.