Povestiri de suflet

Un pustnic traia in padure, ca orice pustnic, hranindu-se cu ierburi si cu fructe, incercand cu fiecare zi sa mai faca un pas pe calea spinoasa a sfinteniei.
In oraselul vecin locuia o prostituata care traia, din tinerete, vanzandu-si trupul barbatilor. Sfantul mergea la ea destul de des si o dojenea pentru viata ei desfranata. Ea insa ii spunea ca nu cunoscuse un altfel de viata si ca, desi nu ii placea, nu putea schimba nimic.
Pustnicul si prostituata au murit in aceeasi zi. Spre marea mirare a sfantului, diavolii au venit sa-i ia sufletul, in vreme ce solii ceresti duceau in rai sufletul femeii.
- Dar de ce trebuie sa merg eu in iad, a strigat pustnicul, in vreme ce femeia aceea desfranata va ajunge la cer si-i va vedea pe zei?

A auzit un glas graind astfel:
- Pentru ca ei nu i-a placut viata pe care fusese silita sa o duca, dar tie ti-a placut cum ai trait. Sufletul ei a ramas curat, in vreme ce al tau s-a lasat cuprins de dorinta si trufie. Uitandu-te la greselile altora si gandindu-te la viata ta, pe care o socoteai sfanta, te-ai murdarit cu noroi.

Adevarata prostituata esti tu.