Un scurt poem arab ne spune ca o picatura de ploaie a cazut in mare si a strigat:
- O, mare! Ce putin insemn eu fata de tine!
Picatura a fost adapostita si hranita de o scoica. S-a preschimbat intr-o perla minunata, care stralucea in coroana unui rege.
Vie, pretioasa si unica – pentru ca spusese ca nu inseamna nimic.
Etichete: modestie, recunostinta | 1 Comentariu - Te invitam sa comentezi si tu! »
One Response
Leave a Comment
May 13th, 2011 at 10:14 pm
Frumos, dar nucleul unei perle este o f. mica impuritate. Acum, cred ca stiti ca nisipul provine majoritar din miliardele de cochilii devenite granule. Citeam la avizier la “Baratia” Bucuresti o poveste araba (sic). Se povestea ca nisipul desertului provine din milostivirea lui Alah, care iarta pacatele dar pt. fiecare adauga inca un fir de nisip, in urma intelegerii cu un pacatos care ceruse iertare !