La Multi Ani, dragi cititoare! O primavara pe pofta inimilor voastre! 
Cand ne uitam la cineva (la un inger) din postura unei iubiri neimpartasite si ne imaginam placerea de a fi in paradis alaturi de acea persoana, suntem tentati sa trecem cu vederea un pericol important: cat de curand atractia pe care o simtim ar pali daca ingerul ar incepe sa raspunda iubirii noastre. Ne indragostim pentru ca tanjim sa evadam din noi insine alaturi de cineva pe cat de frumos, inteligent si spiritual, pe atat suntem noi de urati, prosti si plati.
Dar daca aceasta faptura perfecta intr-o zi ar decide sa ne iubeasca la randul sau? Am fi intru catva socati – cum sa fie atat de minunata pe cat credeam, daca are prostul gust de a agrea pe cineva ca mine? Daca pentru a iubi trebuie sa credem ca fiinta iubita ne e intr-un fel superioara, nu apare un paradox crud atunci cand ne impartaseste dragostea? Ajungem sa ne intrebam:
Daca este atat de minunat/a, cum se face ca iubeste pe cineva ca mine?
(Eseuri de indragostit, Alain de Botton)
Etichete: iubirea | 4 Comentarii - Te invitam sa comentezi si tu!»
4 Responses
Leave a Comment
March 1st, 2011 at 6:05 pm
raspuns simplu
pentru ca si tu esti minunat,doar ca te subestimezi:D
March 7th, 2011 at 10:46 pm
ai schimbat cartea?
March 7th, 2011 at 11:47 pm
Povestile prezentate aici provin din mai multe carti, pe care le regasesti la “Resurse de lectura”.
Din Botton, pasajul de mai sus cred ca este primul publicat pe Intelepciune.
March 8th, 2011 at 6:51 pm
you know exactly what i mean