Intelepciune.info

Un beduin, care calatorea calare pe o camila incarcata cu doua desagi, a intalnit un om care i s-a alaturat si l-a intrebat:
- Ce duce camila ta?
- O desaga cu grau si una cu nisip, a raspuns beduinul.
- Dar de ce anume?
- Ca sa nu se aplece intr-o parte.
- Mai bine ai fi impartit graul in doua desagi, a spus omul. Camila ta ar fi avut de dus astfel o povara mai usoara.

Beduinul a fost izbit de intelepciunea acestui sfat.
- Ai dreptate, a strigat el. De o mie de ori ai dreptate! Ai o minte ascutita si patrunzatoare! Haide, urca pe camila mea!
Dupa ce omul a urcat in spinarea camilei, beduinul a zis:
- Cine esti? Un om destept ca tine trebuie sa fie sultan ori macar vizir!
- Nu, nu sunt nimic.
- Esti cel putin bogat?
- Nu uita-te la vestmintele mele.
- Ce fel de negot faci? Unde locuiesti? Unde ti-e pravalia?
- N-am nici pravalie, nici casa.
- Dar camilele? Dar vitele?
- N-am nici una, nici alta…
- Dar ce ai, in afara de minte?
- Nimic, ti-am spus doar - n-am nici macar un codru de paine sa-mi potolesc foamea. Iar hainele mele sunt numai zdrente.
- Da-te jos de pe camila mea! a strigat beduinul. Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu mintea ta primejdioasa, pentru ca prostia mea este sfanta!

Cei doi s-au despartit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vazut de drum, calare pe camila care ducea o desaga cu grau si alta cu nisip.

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.

Citeste mai departe »

Un producator de cinema, faimos pentru incurcaturile sale financiare, urca intr-o zi pe Champs Elysees, la Paris, cand a simtit o mana prinzandu-l de brat.
Fara macar sa se intoarca, i-a spus celui ce incerca sa-l opreasca:

- Da, si mie imi datoreaza bani altii.

In legatura cu producatorii de cinema se repeta adesea fraza lui Sacha Guitry: “Am cunoscut producatori ruinati, dar niciodata saraci.“

Un om a plecat sa mediteze in pustiu, intr-o singuratate absoluta. Cand s-a intors in lumea oamenilor, aureolat de o faima fara pereche (aflase, in singuratate, toate misterele naturii, ale oamenilor si ale sufletului omenesc), toti s-au inghesuit sa-l intalneasca.

Un tanar care a fost primit in preajma lui l-a intrebat:

- Ce este viata?

Dupa o lunga chibzuinta, a primit raspunsul:
- E o fantana.
- O fantana? Esti sigur?

- Ma rog, daca nu vrei, nu-i o fantana.

Ideea ca orice existenta este discutabila, ca orice perceptie poate fi inselatoare, ca o judecata poate fi oricand rasturnata, ca orice afirmatie care pare obiectiva are si o latura ascunsa de arbitrar fiinteaza in lume inca de la aparitia gandirii.

O poveste chinezeasca foarte cunoscuta, care infatiseaza aceste indoieli ale mintii, ne este istorisita de Zhuang Zi.

Un om se viseaza fluture. Zboara usor din floare-n floare, deschizandu-si si inchizandu-si aripile, fara sa-si mai aduca aminte ca a fost om.

Cand se trezeste, isi da seama cu uimire ca este om. Dar este un om care s-a visat fluture? Sau un fluture care se viseaza om?

Nimeni, se zice, nu a putut gasi raspunsul la aceasta intrebare.

Un om cade de la etajul treizeci al unei cladiri si striga, in cadere:

- Sfinte Antoane! Sfinte Antoane! Scapa-ma!

O mana puternica se iveste din nori si-l apuca.

- Oh, multumescu-ti tie, Sfinte Antoane! striga omul.
- Care Sfant Anton? intreaba un glas nevazut.
- Sfantul Anton din Padova!
- Nu sunt eu acela, spune glasul.

Degetele se desfac si omul se zdrobeste de caldaram.

Atunci cand staretul unui templu din Myoshin-ji, din Japonia, a dorit sa aiba un dragon pictat pe tavanul central, a fost sfatuit sa-l caute pe pictorul Tanyu, care ii dadea lectii de desen chiar imparatului. Se spune ca dragonii zugraviti de Tanyu erau de un realism neobisnuit si oamenii povesteau chiar ca un tavan se surpase intr-o zi din pricina miscarii desavarsite a cozii animalului legendar, pe care o infatisase artistul.

Staretu templului s-a dus, asadar, la locuinta pictorului, s-a uitat cum lucreaza si a spus:

- E bine, dar as dori ca pentru templul din Myoshin-ji dragonul sa fie pictat dupa natura.
- Iata un lucru care ma uimeste, a spus pictorul, pentru ca trebuie sa-ti marturisesc ca nu am vazut in viata mea un dragon.
- Adevarat?- Adevarat. Asa ca ma vad nevoit sa te refuz.
- Te inteleg. Ar fi o prostie sa-i cerem sa picteze un dragon cuiva care n-a vazut niciodata asa ceva. Dar de ce nu incerci sa visezi unul?
Citeste mai departe »

Intr-o zi, un prieten al lui Nastratin Hogea l-a gasit pe acesta foarte ocupat: sapa gauri pe un camp. Pe fundul fiecarei gauri punea o bucatica de branza, apoi o astupa imediat, cu mare grija.

Intrebat de prieten ce face acolo, Nastratin i-a raspuns:
- Sap gauri pentru sobolani.
- Cum adica?
- Atrat de mirosul de branza, sobolanul se va apleca, va adulmeca si va intra in gaura.
- Dar de ce o astupi?

- Pentru ca sobolanul, odata intrat in gaura, sa nu mai poata iesi din ea.

O precizare referitoare la mesajul anterior, fabulele tendentioase: acestea sunt scrise de un onorabil domn cercetas, fost profesor de matematica, M. Vornicu. Va multumesc, stimate domn, si va doresc un an cu multa sanatate!

Fabulă tendenţioasă

Intr-un sat anume, nu stiu bine care
Locuia Nea Petre, gospodar cu stare
Care-si avea casa plina de belsug
Si mai avea, omul, si un bou de jug.
Se-nvatase boul cu un mod de viata
Cand venea Nea Petre, dis de dimineata
Il lua din use primul: “Hai, boala!”
Il lovea cu opinca
Si secundul: “Scoala!”
Dar sa vezi biet boul ce i-a fost sa pata
Ca veni stapanul intr-o dimineata
Il lua din use primul: “Hai, boala!”
Il lovi cu opinca
Dar in loc de “Scoala”
Se-ncurca-n consoane
Si ii spune: “Şcoala”
Boului mai multe nu i-au trebuit
S-a-ntins pe-o coasta
Si-ndata a murit
Si aici la urma este si-o morala:

Cand ai bou in fata, nu-i vorbi de scoala.

Fabula mai tendentioasa

Si mergand Nea Petre la Oborul Nou
A platit parale si si-a luat alt bou
Mai voinic, mai mare - numai bun de jug
C-avea omul treaba sa-l puna la plug
Si trecand la lucru de a doua zi
Incepu Nea Petre astfel ai vorbi:
“Astazi, Boulene
Facem aratura
Ca de maine-ncolo
Incepem Cultura!”
Cum scoase din gura ast cuvant ciudat
Bou din picioare cazu fulgerat.
A mai dat din coada, a miscat din bot
Si-n vreo cinci minute a murit de tot.

Si aici, la urma, e invatatura:

De-unde vrei sa stie boul ce-i Cultura?

Un barbat a intrat in biroul doctorului si i-a spus:

- Doctore, am o durere de cap ingrozitoare, care nu ma paraseste niciodata. Imi poti da ceva impotriva ei?

- Da, i-a spus doctorul. Dar mai intai, trebuie sa verific anumite lucruri. Spune-mi, ai baut mult alcool?

- Alcool? Eu nu ma ating niciodata de bauturi alcoolice! i-a raspuns omul, indignat.

- Dar cu fumatul, cum stai?

- Consider ca fumatul este un obicei dezgustator. Nu m-am atins in viata mea de tutun.

- Urmatoarea intrebare e mai delicata, dar stii si dumneata cum sunt barbatii… Spune-mi, te duci noaptea la agatat?

- Vai, nu! Drept cine ma iei? In fiecare seara la zece ma pun in pat!

- Spune-mi, a insistat doctorul, durerea de cap este ascutita, violenta?

- Da, a raspuns omul. Exact! Este o durere cat se poate de ascutita si de violenta.

- Nu-i de mirre, dragul meu! Problema dumitale este ca duci o viata prea ridiga. Tot ce trebuie sa faci este sa mai slabesti putin fraiele.

Necazul cu idealurile voastre este ca, daca incercati sa le respectati pe toate, viata devine imposibila…

Cultul sineului, atat de raspandit, incepe adesea cu ponegrirea de sine. Este ceea ce ne arata aceasta poveste evreiasca din zilele noastre, pe care o putem auzi pretutindeni in Israel.

Trei rabin stau pe bancheta din spate a unui taxi. Primul ofteaza si spune:
- Cand ma gandesc la Dumnezeu, imi dau seama ca nu sunt mare lucru.

Cel de-al doilea rabin ii spune primului:
- Daca tu nu esti mare lucru, atunci ce sunt eu? Nu sunt nimic…

Cel de-al treilea ii spune celui de-al doilea:
- Daca tu nu insemni nimic atunci eu ce sunt? Mai putin decat nimic! Sunt mai neinsemnat decat cel mai neinsemnat lucru de pe lumea asta!

Soferul de taxi, care este negru, se intoarce spre ei si le spune:
- Daca vorbiti astfel, daca ziceti cu totii ca nu sunteti nimic, atunci eu ce sunt? Nici nu exista cuvinte care sa ma descrie! Nici macar nu exist!

Cei trei rabini se uita la el si spun:

- Cine se mai crede si asta?

O hiena ajunge intr-un sat, gaseste un caprior mort si il duce in viziunea ei. Cand se pregateste sa-l sfartece, vede apropiindu-se o haita intreaga de hiene. Ascunde repede capriorul, se intinde la marginea drumului si incepe sa ragaie tare si sa caste, ca dupa un ospat imbelsugat.

- De ce ragai? Si de ce casti? o intreaba celelalte hiene.
- Cum, n-ati aflat? le raspunde hiena noastra. Acolo, in sat, taranii au taiat toate vietele si au aruncat oasele! Am mancat dupa pofta inimii! Si a mai ramas o multime! Gramezi!

Hienele fac pe data cale-ntoarsa si se reped spre sat. Vazand cum se grabesc si cum se ridica praful in urma lor, hiena se gandeste:

- Nu se poate sa alergi asa degeaba! Trebuie sa fie ceva adevarat in minciuna mea!

Si porneste degraba dupa ele.

Am intalnit destul de des calatori care, din spaima ca nu vor vedea ceea ce ar trebui sa vada, isi alcatuiesc programe minutioase, dupa ghidurile cele mai autorizate, hotarati sa nu scape nimic important, sa vada totul, sa cantareasca totul.

Dar, uneori, tocmai din frica de a nu scapa esentialul nu te alegi cu nimic. Pupila se dilata ca la pisici in intuneric si privesti obiectele fara sa le mai vezi.

Poate ca adevarurile mari sunt uneori atat de aproape, incat doar de aceea nu le observam fiindca le cautam. Ar trebui numai sa deschidem ochii si sa privim.

(Octavian Paler, Caminante)

Cinsteste inainte de toate pe Zeii nemuritori, in ordinea ce le-a fost randuita de Lege.
Respecta juramantul. Cinsteste apoi pe Eroii glorificati.
Cinsteste si pe Geniile pamantesti, implinind tot ce este hotarat de lege.
Cinsteste pe tatal tau, pe mama ta si pe rudele ce-ti sunt apropiate.
Dintre ceilalti oameni, fa-ti prieten pe cel incununat de virtute.

Supune-te intotdeauna in fata vorbelor blande si a faptelor folositoare.

Nicicand sa nu-ti urasti prietenul pentru o greseala de nimic,
atat cat poti; caci posibilul vecin e cu necesitatea.
Afla ca toate acestea sunt astfel, si invata sa biruiesti cele ce urmeaza:
mai intai lacomia pantecului, apoi lenevia, luxul si mania.

Nu savarsi nicicand vreo fapta de care sa te rusinezi, nici fata de un altul,
nici fata de tine. si, mai ales, respecta-te pe tine insuti.
Fa apoi dreptatea cu fapta si cuvantul.
Nu te purta in nici-o-mprejurare fara sa gandesti.
Citeste mai departe »